Nu de foarte multă vreme, prin 2007, am avut onoarea de a-l cunoaşte pe domnul general de brigadă Gabriel Gabor.
Se întâmpla în Banat, la Timişoara. Ne pregăteam pentru o misiune în Irak, prima misiune peste hotare a bănăţenilor. Ca o paranteză, toţi erau foarte mândri că au posibilitatea de a-şi servi ţara într-o astfel de misiune şi eu, oltean, eram foarte bucuros că pot să particip alături de ei în ce-a de-a patra şi ultima mea misiune externă.
Am avut atunci o revelaţie, domnul general de brigadă Gabriel Gabor era tipul de lider cum mi-aş fi dorit să fie mulţi alţii în Armata Română. Cult, educat, deschis la toate problemele noastre, implicat la modul constructiv în rezolvarea lor dar mai ales foarte atent ca subordonaţii dânsului să beneficieze de toate condiţiile de pregătire, pentru a face faţă unei astfel de misiuni. Componenta socială era una dintre preocupările dânsului.
Ne-am reîntâlnit în acelaşi an, în misiune, în Irak. Dânsul, din calitatea de distins reprezentant al conducerii coaliţiei, locţiitor al şefului Statului Major şi şef al Operaţiilor MNF-1, ne-a vizitat în repetate rânduri pentru a ne încuraja şi a fi alături de noi. Îmi aduc aminte că pe atunci avea, faţă de situaţia SGV-iştilor o altă poziţie. Ei reprezentau Armata Română, adevăraţi camarazi, în care cei de acasă îşi pun toate speranţele şi de care toată lumea era mândră. De fiecare dată nu uita să amintescă de faptul că la nivelul comandamentului aliat se vorbea despre ei numai la superlativ.
Sunt convins că la acea dată, domnul general avea cunoştinţă că în rândurile SGV-iştilor participanţi la misiune erau LUPTĂTORI CARE DEPĂŞISERĂ VÂRSTA DE 40 DE ANI. Cum se justifica atunci prezenţa lor în teatru de operaţii, îndeplinindu-şi cu succes misiunile? Simplu – prin PREGĂTIRE ŞI EXPERIENŢĂ!

Acum domnul general vine şi spune „Punctul de vedere al SMG, la aceste
revendicări, este negativ. Limita de vârstă de 40 de ani nu poate fi mărită. Nu se justifică şi nu putem face compromisuri.”

Nu înţeleg despre ce fel de compromisuri este vorba. Într-o armată modernă nu vârsta trebuie să fie problema ci pregătirea! Aici, domnule general, trebuie să NU se facă compromisuri. Aici trebuie să fiţi cât se poate de exigenţi. PREGĂTIREA! Şi, pentru un LUPTĂTOR, pregătire fizică este de bază iar nu vârsta.
Aţi văzut cum arată ofiţerii tărilor aliate? Nici un gram în plus!
Ştiţi ce spun rapoartele medicale despre starea de sănătate din ARMATA ROMĂNĂ cu privire la greutatea corporală? Cuvintele supraponderal şi obez se întâlnesc foarte des în aceste rapoarte. Ce denotă acest fapt? Că se fac compromisuri cu privire la pregătire.
Nu militarii sunt de vină ci faptul că nu sunt lăsaţi să-şi menţină pregătirea fizică. Şi atunci vă întreb – ce putem face cu un luptător la 30 de ani care este supraponderal sau obez? Mai este el în stare să-şi îndeplinească misiunea?

Din păcate, citind interviul publicat în „Observatorul Militar” nu l-am mai recunoscut pe liderul carismatic care nu de mult ne îmbărbăta în arşiţa irakiană. Nu ştiu ce s-a întâmplat, nu cred că putea suferi o asemenea transformare.
Diferenţa dintre liderul carismatic de atunci şi generarul resemnat de acum este prea mare.
Tocmai de aceea, domnule general, nu trebuie să faceţi compromisuri cu dumneavoastră înşivă. Rămâneţi aşa cum v-am cunoscut eu şi toţi ceilaţi militari în 2007.
Sau, poate a venit timpul, şi pentru dumneavoastă şi pentru alţi lideri carismatici pentru un binemeritat : PE LOC REPAUS DOMNILOR GENERALI!

P.S. Pentru a nu se crea confuzii mă vă nevoit să fac unele precizări:

1. Asociaţia RoMil nu solicită, ca toţi sgv-iştii, şi în special cei încadraţi în funcţii tehnice şi în domeniul logistic, să poată rămâne în sistem până la 45 de ani şi să beneficieze de pensii militare în aceleaşi condiţii precum cadrele militare, aşa cum, în mod greşit a menţionat domnul general de brigadă Gabriel Gabor în interviul publicat în „Observatorul Militar”.

Asociaţia RoMil militează, printre altele, pentru: modificarea şi completarea Legii 384 - Statutul Soldatului şi Gradatului Voluntar în sensul:
• menţinerii în sistemul militar a soldaţilor şi gradaţilor voluntari ATÂT TIMP CÂT POT FACE FAŢĂ TESTELOR DE PREGĂTIRE FIZICĂ, iar nu până la o vârstă stabilită pe criterii arbitrare;
• beneficierii de măsuri de reconversie profesională eficiente, nu numai pe hârtie ca în prezent;
• clarificarea şi recunoaşterii calităţii de militar cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg de aici.

2. Mulţumim „Observatorului Militar” pentru faptul de a fi prima publicaţie militară care a semnalat apariţia Asociaţiei RoMil.
Nutrim speranţa că vom fi contactaţi în vederea realizării unui articol mai amplu cu privire la preocupările Asociaţiei.