Compozitia a devenit simbol al revolutiei romane din 1848 si a fost cantata pentru prima data in Parcul Zavoi din Ramnicu Valcea.
In timpul regimurilor totalitare, `Desteapta-te, romane` a fost interzis, dar dupa Revolutia din decembrie `89, a devenit imnul national al Romaniei, potrivit Constitutiei.
In varianta prescurtata, imnul este intitulat `Desteapta-te, romane` si contine 4 strofe, selectate din cele 11 ale poeziei `Un rasunet`, al carei autor este poetul Andrei Muresanu.
Muzica imnului este semnata de Anton Pann.
Istoria imnului national al Romaniei
Ideea unui imn national a aparut in prima parte a veacului al XIX-lea cu ocazia festivitatilor oficiale la care participau domnitorii romani. Prin 1862 a fost organizat un concurs public pentru imnul noului stat constituit prin unirea Valahiei cu Moldova.
Castigatorul acestuia a fost compozitorul Eduard Hubsch cu piesa `Mars triumfal si primirea steagului si a Mariei Sale Printul Domnnitor`.
Aproape 20 de ani mai tarziu, poetul Vasile Alecsandri scria `Imnul regal`, care devenea imnul de stat al Romaniei, fiind intonat pentru prima data in 1884.
Acordurile lui s-au auzit in Romania pana in 1947.
In perioada comunista au fost intonate mai multe imnuri de stat. Amintim aici pe cel datorat poetilor Eugen Frunza si Dan Desliu, `Te slavim Romanie` (1953-1977) sau pe cel care i-a urmat pana in 1989, `Trei culori cunosc pe lume`, care era o varianta modificata a unui cantec patriotic al compozitorului Ciprian Porumbescu.
Versurile imnului national actual al Romaniei apartin lui Andrei Muresanu (1816-1863), poet romantic, jurnalist, traducator, un adevarat tribun al epocii Revolutiei de la 1848. Muzica a fost compusa de Anton Pann (1796-1854), cunoscut poet si culegator de folclor.
Poemul `Un rasunet` al lui Andrei Muresanu, scris in vremea Revolutiei de la 1848, a fost pus pe note in cateva zile de Anton Pann si cantat pentru prima data pe 29 Iulie 1848 la Ramnicul Valcea (la 18 zile dupa izbucnirea revolutiei), mai noteaza AmosNews.
Desteapta-te, romane
Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,
In care te-adancira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!
Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
Ca-n aste mani mai curge un sange de roman,
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian!
Inalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine,
Cum stau ca brazi in munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupi in stane,
Batrani, barbati, juni, tineri, din munti si din campii!
Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Romana natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
`Viata-n libertate ori moarte!` striga toti.
Pre voi va nimicira a pizmei rautate
Si oarba neunire la Milcov si Carpati!
Dar noi, patrunsi la suflet de sfanta libertate,
Juram ca vom da mana, sa fim pururea frati!
O mama vaduvita de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-si azi mana d-ajutori,
Si blastama cu lacrimi in ochi pe orisicare,
In astfel de pericol s-ar face vanzatori!
De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vara cnuta in vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam ;
Acum se-ncearca cruzii, in oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!
Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va in cuget, uniti-va-n simtiri!
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri!
Preoti, cu cruce-n frunte! caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasfant.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost' pamant!
