Uzina Mecanică Bucureşti visează la vremurile în care „va dudui” de maşini blindate pe şenile. În hala de montaj a Uzinei Mecanince Bucureşti (UMB) stau alături, unul lângă altul, „tatăl” şi „fiul”. Îi cheamă TR 85 şi TR 85M1. Pe cel de-al doilea, militarii îl ştiu şi de „Bizon”. „T” vine de la tanc, „R” de la românesc, iar cifra reprezintă anul de fabricaţie.

Dacă primul e 100% românesc, la „Bizon” au participat, prin ‘96, şi francezii cu îmbunătăţiri, aşa că i s-a adăugat „M” de la modernizare.

De la înfiinţare până în prezent, UMB a produs tancuri doar pentru Armata Română, care are în dotare în jur de 300 astfel de modele. „Au fost câteva discuţii cu egiptenii, însă nu s-a concretizat nimic până acum”, explică inginerul Marius Georgescu, managerul general al UMB.

Tancul produs în România este de talie mijlocie. Greutatea e de 50 de tone, cu vreo 12 mai puţin decât Challengerul armatei britanice.

„Nu prea poţi să faci comparaţie, fiecare tip de tanc are calităţi şi puncte mai slabe. Nici să fie prea greu nu e bine, să nu se mişte ca o broască ţestoasă. Specialiştii noştrii au ajuns la concluzia că acest tip de tanc e cel mai potrivit pentru relieful de la noi”, specifică directorul Georgescu.

Tancul nostru are putere mare de foc, trage până la 4.000 de metri, în timp ce Leopardul nemţesc nu bate mai departe de 3.000 de metri. Motorul are 860 de cai-putere, aproape jumătate faţă de cât are Abramsul american, însă specialiştii spun că se mişcă foarte repede, cu 60 km/h, mai puţin cu 7 decât cel produs de Statele Unite.

Iadul claustrofobului

„O altă calitate este aceea că poate să tragă şi din mers, iar o parte dintre tancuri nu pot face lucrul acesta, trebuie să se oprească”, mai spune Georgescu.

Nouă rezervoare de motorină trebuie să ţină tancul în mişcare în jur de 400 km, cu 150 mai puţin decât T-90 al ruşilor sau Leclercul franţuzesc. Înăuntru sunt aşezate scaune de taşabile la fiecare dintre dispozitive. Spaţiul e îngust, iadul unui claustrofob. Încap 4 militari - comandantul, ochitorul, cel care încarcă muniţia şi mecanicul, care conduce.

Şi acum se mai spune printre militari că cei patru militari trebuie să fie „mici, negri şi al dracului”. Înălţimea maximă: 1,68 m. „Nu e vreo regulă scrisă, poate încerca oricine, doar că te laşi singur când îţi dai seama că stai foarte aplecat şi nu te poţi mişca”, adaugă directorul UMB.