• Anterior
• 1 of 4
• Următor

Autori Mihai DIAC , Mihai Bacalu

Cocus s-a angajat în 1991 la UM 01381 din Turda, după ce a terminat liceul şi şcoala de maiştri în profilul mecanic. În condiţiile îndreptării spre profesionalizarea armatei, a considerat că haina militară poate fi o carieră pentru el. A primit sarcini de la conducerea şi instruirea soldaţilor, pază şi gărzi, până la depanarea şi întreţinerea tehnicii militare. „Am fost buni la toate, ajungeam să lucrăm şi pe funcţii de ofiţer”, spune Cocus.

El şi colegii săi au intrat în şomaj la data de 1 iulie 2009, fără salarii compensatorii, fără cursuri de recalificare. Acum, trăieşte cu soţia, mama şi două fetiţe într-o casă cu o cameră, în apropierea băilor sărate din Turda. Şomajul l-a prins cu rate la bancă, pentru casa recent renovată. „Toţi colegii noştri au probleme asemănătoare, copii în întreţinere, venituri modeste şi rate la bănci”. Unul singur a reuşit să găsească de lucru, ca şofer la o firmă privată, iar un altul are studii superioare.

Încă din anii ’90 li s-a promis că situaţia lor juridică va fi rezolvată, ei fiind obligaţi să-şi reînnoiască anual contractele. După numeroase intervenţii, inclusiv la nivel parlamentar, a fost elaborată o lege abia în 2006.

Război juridic împotriva Armatei

Legea 384 din 2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari (SGV) spune că aceşti militari pot lucra în MApN numai până la vârsta de 40 de ani. La împlinirea acestei vârste lor li se desface contractul de muncă, devin şomeri şi sunt obligaţi să-şi caute un alt serviciu.

În schimb, ofiţerii, subofiţerii şi maiştrii militari, precum şi salariaţii civili din MApN au dreptul să lucreze în Armată până când ies la pensie, iar dacă totuşi li se desface contractul de muncă înaintea vârstei de pensionare, primesc salarii compensatorii. Cadrele militare au dreptul să iasă la pensie la 55 de ani, iar pentru anumite categorii, cum ar fi aviatorii sau paraşutiştii, chiar la 50 de ani.

În schimb, soldaţii şi gradaţii voluntari, daţi afară din Armată la 40 de ani, sunt din acel moment asimilaţi civililor şi au dreptul să iasă la pensie abia la 65 de ani. Numai în anul 2009 au trecut în rezervă circa 800 de SGV, iar anul viitor vor pleca din Armată peste 1.000 de oameni.

Aviz negativ

O soluţie „paşnică” ar fi însă modificarea Legii 384, care să apropie situaţia SGV de aceea a cadrelor militare. Un proiect de modificare a Legii 384, lansat acum un an, care însă a primit aviz negativ din partea Ministerului Apărării Naţionale, prevede ca soldaţii şi gradaţii voluntari să poată lucra în Armată până la vârsta de 45 de ani, iar perioada lucrată în Armată să fie recunoscută ca vechime în serviciul militar.

MApN vrea să schimbe legea

Purtătorul de cuvânt al MApN, maiorul Costi Spînu, ne-a confirmat că specialiştii ministerului au elaborat un proiect de modificare a Legii 384, care ar urma să îmbunătăţească situaţia SGV. Din păcate, acest proiect nu rezolvă cele mai importante probleme reclamate de soldaţi.

Singura modificare semnificativă a Legii 384 ar fi “încadrarea activităţii desfăşurate de soldaţii şi gradaţii voluntari în condiţii deosebite şi speciale de muncă, precum şi reducerea corespunzătoare a vârstelor standard de pensionare prevăzute de lege”. Cu alte cuvinte, soldaţii vor fi eliminaţi din Armată tot la 40 de ani, iar până la vârsta de pensionare, calculată conform sistemului civil, vor lucra pe un post echivalent celui din Armată. Dar în viaţa civilă nu există meseria de luptător. Echivalentul ei civil, pe care îl află soldaţii la Forţele de Muncă, este acela de muncitor necalificat.

„Pentru Matusalem nu avem soluţii“

Dinu Nedelcu are tot 40 de ani şi tot 18 ani de vechime ca militar angajat, plus un an ca soldat în termen. A făcut patru ani de lupte libere dar n-a participat la misiuni externe. A fost sanitar la Baza 86 Aeriană de la Feteşti şi a avut numai calificative de “Foarte bine”.

Pentru a-şi asigura viitorul, a absolvit în 2006 şi Facultatea de Drept, dar acum, la trecerea în rezervă, nu-i serveşte la nimic. Firmele civile unde a încercat să se angajeze acceptă doar jurişti cu experienţă, iar Armata spune că nu are posturi vacante de jurişti: „Aveam 36 de ani şi cadristul de la mine din unitate mi-a zis «Domnu’ Nedelcu, pentru Matusalem nu avem soluţii». Dar o colegă de-a mea de la facultate a fost angajată jurist civil la unitatea de la Mihail Kogălniceanu”, susţine Dinu Nedelcu. El are soţie şi doi copii, ambii elevi.

Trăieşte din ajutorul de şomaj

Pentru Dinu Nedelcu, mijloacele de subzistenţă vor fi reprezentate iniţial de ajutorul de şomaj şi ulterior de o pensie medicală pe motiv de artrită psoriazică, dacă boala lui va fi socotită suficient de gravă pentru o asemenea soluţie. Dinu Nedelcu ar fi acceptat în Armată şi un post de civil, deşi el se consideră mai bun decât subofiţerii şcoliţi acum de MApN.

„Ies subofiţeri după un curs de numai 40 de zile - cât cloceşte o raţă leşească”. Fostul sanitar atrage atenţia şi asupra criteriilor fizice de acceptare a actualilor subofiţeri, care ar fi din ce în ce mai blânde: „Cred că 30 la sută dintre actualii militari sunt obezi”. Colegul său, Mirel Zamfir, îi confirmă punctul de vedere: „Eu am 1,85 metri înălţime, dar acum nu se mai cere nici pragul de minimum 1,75. Sunt unii care, dacă le pui paraşuta în spate, cad în genunchi”.

Paraşutist de elită trimis în civilie

Demersul juridic al lui Florin Cocus este privit cu atenţie de militarii-şomeri din toată ţara. Unul dintre ei este Mirel Zamfir (40 de ani), din Slobozia. În decembrie 1989, Mirel era soldat în termen la o unitate de paraşutişti din Buzău. A fost printre cei trimişi la Bucureşti să apere clădirea Ministerului Apărării Naţionale. Din detaşamentul lui, într-o singură noapte, au fost ucişi patru oameni, iar alţi şase au fost răniţi.

Caporalul Mirel Zamfir a adunat zeci de medalii şi diplome ca militar

Mirel s-a numărat printre cei din urmă. După terminarea stagiului militar obligatoriu, a acceptat să se angajeze în Armată. Timp de 18 ani a fost militar angajat pe bază de contract, apoi gradat voluntar. Are peste 270 de salturi, este paraşutist clasa I şi trăgător clasa I cu racheta CA 94.

A avut numai calificative de „Foarte bine“, a participat la o misiune de şase luni în Irak, în anul 2004, şi a câştigat peste 30 de medalii la concursuri naţionale şi internaţionale de paraşutism şi patrulă militară. În anul 2009, la împlinirea vârstei de 40 de ani, Mirel a fost dat afară din Armată - chiar de ziua lui. Acum este caporal în rezervă, are o soţie şi un copil de 9 ani, şi trăieşte dintr-un ajutor de şomaj de 587 de lei pe lună.

Mirel şi-a depus CV-ul la o firmă care angajează agenţi de pază pentru Afganistan şi Irak. Ar accepta o asemenea slujbă pentru că a auzit că se câştigă bine - peste 5.000 de dolari pe lună.

Mereu în ofsaid

Caporalul Zamfir a încercat cândva să se mute la Jandarmerie, cum au făcut alţi colegi din Armată, dar avea nevoie de o caracterizare de la actualul loc de muncă. Iar un comandant i-a forţat mâna: „Mai întâi îţi dai demisia de aici şi după aceea îţi dau caracterizare!”. Mirel a renunţat la transferul spre Jandarmerie şi a cerut în schimb să fie promovat ca subofiţer în MApN, bazându-se pe faptul că e absolvent de liceu cu diplomă de bacalaureat.

Permanentele schimbări legislative l-au prins întotdeauna cu un pas în ofsaid: una dintre cereri i-a fost respinsă pe motiv că depăşise vârsta de 30 de ani, iar alta – că depăşise 35. Tot timpul a fost, legal, prea bătrân.

Armata voluntarilor

20.000 de soldaţi şi gradaţi voluntari lucrează, în prezent, în Ministerul Apărării Naţionale, iar la sfârşitul anului 2009 Armata va avea 38.250 asemenea posturi.

Toţi colegii noştri au probleme asemănătoare, copii în întreţinere, venituri modeste şi rate la bănci.

Florin Cocus, fost militar voluntar

Aveam 36 de ani şi cadristul de la mine din unitate mi-a zis: «Domnu’ Nedelcu, pentru Matusalem nu avem soluţii».

Dinu Nedelcu, fost sanitar la Baza 86 Feteşti